Până la urmă, eu cu cine votez? Campania pentru europarlamentare, între indiferenţă şi ipocrizie

Alexandru Moldovan

Campania electorală pentru alegerile europarlamentare din 25 mai e foarte aproape de final şi, deşi majoritatea politicieni şi candidaţilor au subliniat în discursurile lor importanţa instituţiilor de la Bruxelles pentru fiecare cetăţean al România, alături de rolul europarlamentarilor români în aceste instituţii, mesajul a pătruns mai greu în mediul.

La vot, de… dragu votului

În comuna Dragu din judeţul Sălaj întâlnirile electorale au fost absente, iar afişajul electoral a fost unul discret. Chiar şi cu o campanie electorală, oamenii afirmă că vor merge la vot chiar dacă, asemeni personajului din „Scrisoare pierdută” a lui Caragiale, nu le e foarte clar cu vine vor vota.
Nici prea bogată, nici prea săracă, nici prea mică nici prea mare, Dragu este o una din cele 57 de comune ale Sălajului, situată la circa 50 de kilometri de Zalău, undeva la graniţa cu Cluj. Cu un peisaj colinar ce încântă privirea şi sufletul comuna pare un loc încremenit în timp, departe de agitaţia cotidiană a altor localităţi situate la drumul mare. În comună trăiesc actualmente ceva mai mult de 1.400 de suflete, majoritatea români, dar şi o importantă comunitate de rromi. Cei mai mulţi locuitori, circa 700, sunt grupaţi în localitatea Dragu, centrul de comună pe teritoriul căruia se află un impozant ansamblul arhitectural cunoscut drept Castelul Bethlen, clădire monument istoric datând din secolul XVIII, fostă reşedinţă nobiliară a contelui Bethlen Edmund (şambelan imperial al împăratului Austro-Ungariei – n.r.), aflată actualmente în proprietatea autorităţilor locale.

Istorie în blugi electorali

Campania electorală pentru europarlamentare începe la Dragu încă de la intrare în localitate, unde un banner suspendat deasupra drumului îţi arată susţinerea pe care primarul comunei, Claudiu Lazăr, i-o acordă candidatului liberal Norica Nicolai. De pe un panou electoral amplasat în faţa PAPI ne zâmbeşte candidatul social-liberal Corina Creţu, alături de echipa în blugi a PMP, în frunte cu Elena Udrea, proaspăta proprietară coacţionară la băilor termale Boghiş, din celălalt colţ al judeţului. Dacă ajungi în Dragu, e păcat să ratezi o vizită la Castelul Bethlen, chiar dacă ce găseşti acolo te-ar putea dezamăgi. Din eterna lipsă a banilor, administraţia locală nu se poate ocupa de administrarea imobilului, astfel că dacă ai curiozitate să treci de poarta flancată cu garduri de fier forjat vei descoperi o clădire parţial degradată, fără uşi şi ferestre şi cu podeaua acoperită cu balegă de la caii sătenilor, pe care îi adăposteşte uneori. Blazonul primului proprietar şi o inscripţie care aminteşte de el se găseşte şi astăzi pe unul din zidurile castelului, în vreme ce, deasupra porţii de intrare în curtea mică a ansamblului este scris, cu fier forjat, anul reabilitării, 1816. Naţionalizată de comunişti în 1948, clădirea a fost, de-a lungul anilor, sediul „Sfatului Popular” al comunei, cinematograf, dar şi discotecă şi sală de baluri, pereţii păstrând încă picturi ciudate reprezentând o trupă de muzică rock, sau chipul unui băiat cu părul lung şi o tolbă cu săgeţi pe spate.
“De musai,
ca de voie bună”…

Lăsând în urmă istoria, am încercat să vedem ce cred localnicii despre evenimentul de duminică, întrebând o bătrână din sat dacă va merge la vot şi, mai important decât aceasta, dacă ştie mai multe despre ce se votează peste câteva zile. „Cum să nu merg la vot. Acuma să votează pentru Europa. Nu am televizor aici, pentru că stau mai mult la Sighişoara şi la Dragu vin doar vara, dar mai merem pă lăiţi. Mai auzâm de la unu una, de la unu alta. La noi merge lumea la vot, că-i mult tineret”, ne spune Anuţa Zdrobă, care la 70 de ani încă îşi mai lucrează singură grădina, pentru că „trebe să mai şi lucre oamenii”. Ce şi-a dori de la europarlamentari? Ce altceva decât un interes mai mare pentru agricultură. „Lipseşte să hie agricultura pusă pă oprimul plan. Şî facultăţile-s bune, şî şcolile-s bune, io înţăleg, da-i la pământ agricultura. Io am şapte clase, dar vă spun un lucru: de la ţară o pornit oamenii cei mari, care cutreieră ţările lumi, de la sapă şi de la lopată. Ieste o strâgătură – ne-o spunea bunica: De-oi hi doamnă oi şti vorbi, ţărană oi şti munci. Asta aş dori, să să puie bază pă agricultură”, afirmă cu o mină serioasă femeia din Hida, în timp ce mângâie un câine pripăşit în bătătură. Din câte ştie, campanie electorală nu s-a prea făcut în sat, cu excepţia unor materiale electorale amplasate ici-colo: „Numa o maşină am auzit într-o zî, cu ceva megafoane. În rest, nu ne-o chemat nime, că altădată ne chema la Căminul Cultural, ori ne chema la primărie, ori ne chema pe undeva. Da acuma nu ne-o chemat nimeni”.

La Voivodeni, între speranţe şi realitate

După Dragu, al doua localitate ca număr de locuitori din comună e Voivodevi, un sat cunoscut mai degrabă după mănăstirea cu acelaşi nume ridicată aici în anii 2000. Zeci de apicultori iau cu asalt, în această perioadă a anului, poienile din zonă, profitând de perioada de înflorire a salcâmilor. Drumul comunal e neted ca-n palmă şi te duce drept la cârciuma satului, unde o mână de localnici dezbat, lângă o sticlă cu bere, subiectele zilei. Printre ele nu figurează şi alegerile europarlamentare, deşi Costică Copaciu, un sătean cu mustaţă şi păr nins acoperit de o şapcă albastră cu cozoroc crede că este datoria noastră, ca cetăţeni români, să mergem duminică la vot. „Da n-avem pe cine vota”, se bagă în vorbă gestionara magazinului sătesc, care continuă resemnată: „Api, iasă care-o vrea, că noi tăt aşe om fi”. Cu toţii şi-ar dori ca viitorii reprezentanţi ai României la Bruxelles să rezolve problema locurilor de muncă şi a salariilor mici. În ceea ce priveşte campania în derulare, nici la Voivodeni nu s-a făcut exces de zel, doar câteva afişe fiind lipite în geamurile magazinului din sat. „Slabă campanie, foarte slabă. No fost nimeni. Domnul primar a venit şi ne-a dat două afişe să le punem. A mai venit şi doamna vice cu afişe”, spune gestionara.

„Au înnebunit salcâmii”
de dorul lui Ceauşescu

Un drum lateral mărginit de salcâmi în plină floare duce din Voivodeni la Fântânele, cel mai mic sat al comunei, cu doar 50 de locuitori. Mirosul intens al florilor da salcâm te face să te gândeşti mai degrabă la celebra melodie lui Tudor Gheorghe decât la Parlamentul European, „Au înnebunit salcâmii” pe drumul către micuţa localitate din comuna Dragu, în vreme ce afişajul electoral a dispărut complet. Totuşi, câteva mici steaguri albastre cu steluţe galbene, arborate ici şi colo, amintesc de faptul că şi mica localitate a intrat în Uniunea Europeană. Fântânele nu va avea secţie proprie de votare, motiv pentru care Maria Decea, la cei 69 de ani pe care-i are, se gândeşte serios dacă are rost să facă duminică cei câţiva kilometri care despart satul de Voivodeni doar pentru a pune o ştampilă. Nici despre candidaţi nu-i cunoaşte, dar parcă tot Ceauşescu era mai bun.

„Nu m-am uitat să-i cunosc, că nu-s hotărâtă să mă duc. Fiecare numa pântru ciolan. Dacă să bate să margă oareundeva, numa pentru ciolan, nu-i păntru altceva. De l-aş putea învia pe Ceuşăscu. Nu zâc c-o făcut numa bine, că ş-atuncea erau greutăţi, da în orice caz copiii ţî i-ai putut învăţa dac-o avut minte. Da amu învaţă ceia care au bani, casă dacă te-ai dus oriunde o-ai avut, loc de muncă te-o sâlit să meri să lucri şî io zâc că tăt mai bine o fost atunci. Amu care are bani face cum vre, celălalt face cum poate sau nu face de fel”, conchide bătrâna.
Peste drum, un bărbat cu pălărie se odihneşte pe o bancă, la poarta casei, sorbind periodic dintr-o cană de tablă cu vin. N-a auzit de alegerile europarlamentare de duminică şi nici nu-l interesează să meargă la vot, singura lui problemă fiind un picior care i s-a umflat în mod inexplicabil chiar şi pentru medicul comunal.

Decât la vot, mai bine “de vorbă” cu oile

E momentul să facem cale-întoarsă către Zalău, nu înainte de a vorbi şi cu ciobanul ce are grijă de oile unui cunoscut confrate dintr-o reclamă la telefoane mobile. Turmele sale au ajuns, iată, şi pe dealurile Sălajului, iar cel care le păstoreşte nu se poate dezlipi de cornute pentru a merge duminică la vot. Dar crede că ştie ce se votează, pentru a mai auzit una-alta la radioul pe care îl ascultă la căşti.
„Acuma se aleg mai mulţi, iar la toamnă, dintre ăştia, se alege cel mai bun”. Măi să fie!